Problemele depresiei

 

Medicamentele rezolva “chimia” dezechilibrata din creier, dar nu ne pot invata cum sa traim, sa ne bucuram de viata.
Afla cum poate prinde viata ta din nou culoare!


 

Tulburari afective (ale dispozitiei)

 

     Tulburarile afective au drept principala caracteristica anomalia dispozitiei. Luand drept  reper  starea de echilibru, de comfort afectiv,  unele evenimente  sau  imprejurari de viata, ca şi unele aspecte  de  structura  ale personalitatii, tind sa schimbe echilibrul, amplificand trairea şi deplasand-o spre un pol sau altul (depresia sau euforia). Atunci cand starea afectiva a insului este ancorata persistent, durabil şi intens  spre  una din cele doua extreme, depresia sau euforia, atingand uneori o intensitate psihotica, vorbim de o tulburare afectiva. Cauzele sunt variate, pornind de la o predispozitie genetica pana la evenimentele de viata stresante, afectiuni medicale, administrarea de medicamente sau alti factori care produc persoanei un dezechilibru interior.

http://www.psihoconsult.ro/uploads/pics/depresie_1.jpg     Depresia normala este traita ca o stare apasatoare, care creeaza constrangeri persoanei, dar se reduce in intensitate pe masura ce aceasta se indeparteaza in timp de evenimentul traumatizant. In multe cazuri, starile depresive normale difera doar in intensitate, nu şi in forma, de tulburarile psihice. Ambele  se  caracterizeaza  prin  aceleaşi  simptome  şi  creeaza aceleaşi  dificultati  emotionale  şi  probleme, dar  sindromul depresiv major este  mai  mult  decat  o dispozitie  negativa: simptomele  sunt  mai  severe,  mai frecvente şi dureaza mult mai mult.

     Tabloul clinic al depresiei – tulburarile depresive afecteaza afectivitatea, gandirea, starea fizica şi comportamentul pacientului. Aspectul exterior este caracteristic: tinuta şi imbracamintea sunt neglijente; fizionomia şi mimica sunt specific depresive, cu comisurile bucale coborate şi cuta verticala intre sprancene, frecventa clipitului poate fi scazuta, corpul este aplecat, cu capul inclinat şi privirea in jos. Gesturile sunt reduse şi de mica amplitudine.

1. Simptomele  afective – tristete,  nefericire,  sentimentul neajutorarii, inutilitatii şi vinovatiei.

  • Dispozitia depresiva se caracterizeaza prin suferinta si nefericire;
  • Anxietatea este destul de frecventa,
  • Iritabilitatea insoteşte adesea depresia, fiind exprimata prin tendinta de a raspunde cu o suparare exagerata la solicitarile şi frustrarile minore.
  • Lipsa interesului şi a placerii – pacientul nu mai arata interes pentru activitatea şi hobby-urile care in mod normal l-ar fi bucurat, nu are chef de viata şi nu se mai bucura de evenimente cotidiene, evita contactele sociale.

2. Simptomele cognitive (gandirea depresiva) – persoana este centrata doar asupra aspectelor negative ale existentei sale, minimalizand sau ignorandu-le pe cele pozitive; gandurile sunt univoc negative si pot  avea  efecte  dezastruoase asupra  relatiilor interpersonale şi mai ales asupra celor de cuplu.

3. Simptomele motivationale se  exprima  in  gradul  redus  de  implicare  a pacientului depresiv in activitatile cotidiene. Incapacitatea de a lua o decizie datorita temerii de a nu lua o hotarare greşita şi sentimentul de amenintare şi nefericire atunci cand este obligat sa faca o optiune sunt frecvente (ambivalenta).

4. Simptomele biologice, fizice şi comportamentale – manifestari caracteristice:

  • Energia redusa – pacientul se simte inert, priveşte totul ca pe o povara şi este incapabil de a-şi duce la bun sfarşit indatoririle.
  • Lentoarea psihomotorie – se exprima prin incetineala in mers şi actiuni.
  • Lentoarea gandirii  – intarzieri in  raspunsuri  şi  pauze lungi in conversatie.
  • Agitatia psiho-motorie – este o stare de nelinişte, neastampar, traita de pacient ca imposibilitatea de a se relaxa. Cand este uşoara bolnavul işi framanta degetele sau işi mişca neincetat picioarele. In forme severe apare ca imposibilitatea de a sta aşezat.

 


Imagini pentru depresie

Categorii diagnostice ale tulburarilor depresive – manualul DSM de diagnostic psihiatric stabileste urmatoarea clasificare a tulburarilor depresive:

A. Tulburarea depresiva majora/unipolara – este o  tulburare  ce prezinta  simptome moderate spre severe care dureaza cel putin doua saptamani, fiind o forma scurta si severa a depresiei.

Simptomele in cazul depresiei majore sunt: sentimente permanente de tristete, iritabilitate sau tensiune; scaderea interesului in activitatile uzuale sau hobby-uri; pierderea de energie, oboseala in lipsa unor activitati obositoare; sentimentul lipsei de valoare, neajutorare sau vina; pierdere sau crestere in greutate, modificari ale poftei de mancare; neliniste; schimbarea tiparelor de somn, dificultati de adormire, insomnie, prea mult somn; dificultati de concentrare; ganduri suicidare sau ganduri legate de moarte;

B. Tulburarea distimica – este o forma prelungita a depresiei, de severitate medie; persista de-a lungul a doi ani sau mai multi, timp in care persoana nu este neaparat depresiva in fiecare zi, dar  perioada  in  care  se  manifesta dispozitia  depresiva  este  mai  lunga  decat  cea  in  care  nu  se  manifesta.

Pe  langa dispozitia depresiva, care este simptomul central, persoana mai prezinta o serie de simptome  specifice: stima de sine scazuta, pesimism şi nefericire, o scadere a placerii, izolare sociala, oboseala  cronica, sentimentul vinovatiei pentru diverse evenimente din trecut, iritabilitate,  reducerea  activitatilor  şi a eficientei, dificultati de concentrare a atentiei, slabirea memoriei, dificultati in luarea deciziilor.

Evolutia  depresiei  este  variabila: dupa  debut,  un  episod  depresiv  relativ sever poate dura in medie 3 luni, in timp ce un episod extrem de sever poate dura aproximativ  6  luni.  Odata  instalata,  depresia  devine  din  ce  in  ce mai  puternica, fiind dificil de suportat de catre pacient.

C. Tulburarea depresiva fara alta specificatie – include tulburarile cu elemente depresive care nu satisfac criteriile pentru tulburarea depresiva majora si tulburarea distimica.

Adaugam:

a) Depresia postpartum – apare la femei dupa nasterea unui copil. Se imparte in 3 tipuri:

  • Asa-numita “tristete a copilului” (baby blues) – apare la multe femei imediat dupa nastere. Mama poate avea schimbari de dispozitie: la un moment dat este foarte vesela, iar apoi foarte trista. Poate plange din orice, se simte iritata, anxioasa, trista si singura.
  • Depresia post-partum – apare la cateva zile sau luni dupa nasterea copilului. Aceasta poate aparea la fiecare nastere, nu numai la nasterea primului copil. Mama are sentimente de tristete, disperare, anxietate si iritabilitate.
  • Psihoza post-partum – este o afectiune foarte serioasa, dar apare destul de rar. De obicei apare in primele trei luni dupa nastere. Depresia este asociata cu pierderea sentimentului realitatii, halucinatii auditive, delir, halucinatii vizuale. Alte simptome de psihoza post-partum includ insmonie, agitatie, furie, sentimente si comportamente ciudate.

b) Depresia batranetiiaceasta se datoreaza in cele mai multe din cazuri iesirii persoanei din activitatile sociale, modificarilor fiziologice si psihologice, toate acestea fiind insotite de teama fata de ideea mortii si regret pentru perioadele fericite din viata personala.

c) Tulburari induse de doliusunt o forma particulara a tulburarilor depresive uşoare. Uneori un  doliu  recent  poate  genera o serie  de simptome asemanatoare cu cele din tulburarile depresive. Aceasta este o stare mai degraba normala, decat patologica, la nivelul careia diferentiem 3 stadii:

  1. lipsa reactiei emotionale, un sentiment de irealitate, cand nu se accepta cu adevarat ideea mortii.
  2. perioada de durere şi tristete, in care persoana sufera, plange, doarme prost şi işi pierde apetitul.
  3. perioada de  adaptare  la  situatie,  in  care  simptomele  se atenueaza

 

 

Problemele depresiei , Autor Psiholog Danut Negru - editat la January 9, 2017