Psihoterapie Analitic Existentiala in Brasov

 Psiholog Danut Negru

 

,,Vointa de sens” este unica si specifica omului, sensul putand fi dat doar de om insusi. De asemenea, vointa si sensul sunt personale, particulare pentru fiecare om in parte. Fiecare din noi avem un anumit sens in viata, iar din el se trage vointa noastra de sens, de a intelege, de a trai prin sens si pentru sens. Vointa de sens si sensul in sine sunt atat de puternice incat constituie motorul care genereaza intreaga energie existentiala. Pentru unii, sensul consta in a trai iubirea cu cineva, pentru alţii de a avea o familie. Astfel, omul are nevoie de acel ,,ceva” care il determina sa traiasca, sa lupte si sa moara pentru el.

Cand vorbim de Analiza existentiala (AE) si logoterapie ne gandim automat la neurologul si psihiatrul vienez Viktor Frankl. El este intemeietorul ,,celei de-a treia orientari vieneze in psihoterapie”, dupa psihanaliza lui Freud si psihoterapia individuala a lui Adler.

Frankl  propune o orientare care aduce in discutie dimensiunea spirituala a omului si problematica sensului. Acesta ia in considerare in elaborarea teoriei sale nu doar perspectiva psihologismului (comportamentul uman nu poate fi vazut ca dependent doar de structura psihologica sau de motivatie) si reductionalismului (reduce dimensiunile spirituale doar la cea psihologica), ci si cea a pandeterminismului (ce include liberul arbitru) si patologismului. Aceasta pozitie i-a adus dupa sine excluderea din asociatia de psihologie individuala condusa de Adler.

Imagini pentru frankl

Termenul de ,,logoterapie” a fost introdus pentru prima data in 1926 si apoi in 1933 a fost adaugat cel de ,,analiza existentiala”. Termenul ,,logoterapie” provine de la cuvantul grecesc ,,logos” care inseamna ,,sens”. Astfel, logoterapia se concentreaza pe sensul existentei umane si pe cautarea sensului de catre om. ,,Aceasta stradanie a omului de a gasi in viata sa sens reprezinta forta motivatoare prima in om.” Frankl ne vorbeste astfel de ,,vointa de sens”, care este in opozitie cu principiul placerii sau vointa de placere si in opozitie cu vointa de putere.

,,Vointa de sens” este unica si specifica omului, sensul putand fi dat doar de om insusi. De asemenea, vointa si sensul sunt personale, particulare pentru fiecare om in parte. Fiecare din noi avem un anumit sens in viata, iar din el se trage vointa noastra de sens, de a intelege, de a trai prin sens si pentru sens. Vointa de sens si sensul in sine sunt atat de puternice incat constituie motorul care genereaza intreaga energie existentiala. Pentru unii, sensul consta in a trai iubirea cu cineva, pentru altii de a avea o familie. Astfel, omul are nevoie de acel ,,ceva” care il determina sa traiasca, sa lupte si sa moara pentru el.

,,Frustrarea existentiala” poate fi determinata de vointa de sens. ,,Existenta” se poate referi la trei aspecte:

  1. existenta insasi, adica la modul specific de a fi uman;
  2. sensul existentei;
  3. stradania de a gasi un rost concret in viata personala.

Frustrarile existentiale, specifica Frankl, pot duce la nevroze, insa logoterapia le numeste nevroze noogene (noos – gr. ,,minte”) si sunt generate din probleme existentiale. Blocarea vointei de sens joaca un rol crucial intalnit in vidul existential al istericului si in pierderea locului, a apartenentei unui obsesiv – compulsiv.

Cunoasterea sensului in viata se realizeaza, conform logoterapiei lui Frankl, prin trei cai diferite: 1. realizand ceva; 2. experimentand ceva sau cunoscand pe cineva (de cate ori viata noastra nu a capatat alt sens cand a aparut cineva nou, fascinant, drag in ea?) si 3. prin atitudinea pe care o avem in fata unei suferinte inevitabile, mai ales cea finala, iminenta – moartea.

Primele doua sensuri par firesti, mai ales cunoasterea prin sensul dragostei. Insa putem gasi sensul si in suferinta. Putem transforma o tragedie personala intr-un triumf. Din pacate si din fericire, atunci cand suntem confruntati cu o suferinta sau o boala incurabila suntem provocati sa ne schimbam pe noi insine. Sa redescoperim sensul vietii prin celelalte directii. Frankl nu spune ca suferinta este inevitabila sau necesara pentru cunoastere, dar aceasta nu poate fi controlata de noi mereu, iar acceptand provocarea de a suferi cu curaj, viata are sens pana la ultima clipa. A se vedea aici exemplele cu bolnavii de cancer care daruiesc si zambesc vietii pana in ultima clipa.

Accentul in logoterapia lui Frankl a fost pus in mare parte, dupa cum se si observa, pe sens. Abordarea a fost mai mult idealist – platoniciana, sintetizata fiind in faptul ca sensul premerge fiinta.

Aceasta abordare se va schimba oImagini pentru langledata cu infiintarea în 1982 a institutului de logoterapie din Viena si a aparitiei lui Alfried Längle (n. 27 martie 1951, medic, psiholog si psihoterapeut austriac, elev si continuator a lui V. Frankl, elaboreaza si definitiveaza metoda de psihoterapie: analiza existentiala, dezvoltand si intregind din punct de vedere metodologic deschiderea psihoterapeutica realizata de Frankl sub numele de logoterapie) ca discipol si continuator al lui Viktor Frankl.

Längle este de parere ca fiinta este cea care ajunge la sens. Astfel, sensul este definit ca fiind cea mai valoroasa posibilitate (de actiune, atitudine sau traire) acum si aici. Iar daca ,,fiinta ajunge la sens”, sensul fiind ceva de atins, ceva ce trebuie descoperit, ceva situat la sfarsit, inseamna ca si vointa de sens vazuta de Frankl ca principala forta motivationala, este ultima intr-un sir de alte motivatii care o premerg.

Asadar teoria motivationala a analizei existentiale actuale cuprinde 4 motivatii personal–existentiale fundamentale. Motivatiile trebuie implinite pentru ca persoana sa poata ajunge la existenta. Ele sunt reprezentate in primul rand de valori. Ele urmaresc sporirea, perfectionarea sau apararea unei valori.

  1. a putea fi – EXISTENT (ce presupune raspunsul dat la intrebarea fundamentala a existentei: eu sunt – dar pot sa fiu?), prin intermediul perceptiei si cognitiei ajungandu-se la increderea fundamentala;
  2. a place – VALOROSUL = a place – VIATA (eu traiesc, dar imi place cum traiesc?), prin intermediul emotiei ajungandu-se la valoarea fundamentala.
  3. a avea voie – SA FII TU INSUTI ( ce presupune raspunsul la intrebarea fundamentala a persoanei: eu sunt, dar am voie sa fiu asa?), prin intermediul atitudinii si identificarii ajungandu-se la valoarea proprie. Cand aceste trei motivatii existentiale sunt implinite si doar atunci, persoana poate fi pusa in fata motivatiei pe care Frankl a descris-o:
  4. VOINTA (DORINTA) DE SENS (eu sunt aici – de ce e bine acest lucru?), prin actiune, daruire, consacrare ajungandu-se la SENSUL VIETII.

Faptul ca aceasta teorie motivationala complexa atinge omul in toate directiile si ,,incheieturile” principale – de la cognitie, emotie si pana la actiune, – ii ofera o baza psihodinamica si terapeutica complexa.

Metodele specifice de interventie ale analizei existentiale actuale sunt: analiza existentiala personala, metoda analizei biografice, metoda gasirii pozitiei personale, dar centrarea este pe relatie si alianta terapeutica.

Astfel Scoala Vieneza actuala puncteaza ca scopul esential al analizei existentiale este de a descoperi acel ,,DA” pentru viata, manifestat prin a trai decis si cu acord interior, existenta fiind viata implinita in acord cu lumea, in timp ce scopul logoterapiei este de a descoperi sensul, chiar si in conditiile cele mai grele.

Iar daca este sa privim insusi modul in care aceasta forma de psihoterapie a luat nastere (trairea si ,,pierderea”  pseudo-sensului lui Frankl in lagarul de concentrare de la Auschwitz), prin experimentare proprie, AE reprezinta un izvor accesibil tuturor daca isi dau voie sa ajunga la sens, sa patrunda in trairea lor.

Nu pretinde sa fie un panaceu universal, ci dimpotriva plaseaza responsabilitatea cunoasterii si vindecarii pe umerii clientului, el fiind singurul si principalul protagonist la trairea sensului existential. Terapeutul, ca si in celelalte abordari terapeutice, este un ghid, dar in AE el accentueaza libertatea umana si responsabilitatea fiecarui om asupra propriului destin. In AE este importanta relatia dintre client si psihoterapeut, asa cum intalnim si in aproape orice paradigma umanista.

Totusi fata de paradigma cognitiv–comportamentala, unde problemele psihice sunt raspunsuri dezadaptative invatate, in AE problemele psihice sunt o blocare a sensului sau a vointei de sens sau o centrare pe o anumita motivatie si neexplorarea celorlalte. Modificarea cognitiilor disfunctionale se realizeaza prin gasirea pozitiei personale si gasirea unui sens nou existential, prin trairea si constientizarea tuturor aspectelor si domeniilor de viata care sunt afectate de un dezechilibru. AE tinteste spre valoare si idealul prin care persoana se conduce pe sine si cauta motivatia existentei pentru a conduce spre vindecare, in timp ce terapia cognitiv-comportamentala vizeaza latura pragmatica si actionala, uitand de imboldul de care omul are nevoie pentru a actiona si a realiza ceva pe termen lung. In spatele recompenselor trebuie sa fie sau sa se afle o motivatie personala, interioara, apropiata de sensul individual al omului, ce ceea ce il ,,misca” pe el.

Desi am mentionat ca AE este accesibila, acest aspect nu implica alaturi şi adjectivul ,,facil’’. Procesul terapeutic este unul care implica un grad mult mai mare de sinceritate cu sine, care odata ce se ajunge in profunzimea sau in apropierea sensului poate aduce cu sine multa suferinta. Cautarea in AE implica un exercitiu de anduranta si traire profunda, asa cum zice si Nietzsche : ,,Cel ce are un <<de ce>> pentru care sa traiasca, poate indura orice.” Iar munca terapeutica pentru acel ,,de ce” in AE este minunata si revelatoare de ambele parti: terapeut si client.